Sonntag, 2. November 2008
Blocul meu - updated
Pai, a durat chiar cateva vreme. A fost si dur, si obositor, si a costat o gramada de energia. Dar in sfarsit am terminat si blocul meu este renovat, arata ca nou-nout. Poftiti:
Freitag, 1. Juni 2007
Ioane, neamtu asculte iarasi Wagner!
Poate ca a fost si 2raumwohnung, nu mai stiu exact. Dar in momentul asta am observat ca nu poti sa scapi de trecutul tau. Nu conteaza cum te comporti, ce faci, ramai cea ce esti.
De exemplu: M-am uitat la o parodia despre Hitler pe youtube (facut de Harald Schmidt) si am auzit vechini pe scari. Imediat am oprit sunetul.
Daca am o intalnire si ajung in timp, e clar: Sunt neamt. Dar daca vin putin prea tarziu: Bai, ti-ai adaptat deja!
Este adevarat, eu stau singur pe rosu la semaforul - si singur sunt calcat de o masina trecand pe verde. Chiar am observat ca sansele de a supravietui sunt mai mare cand treci pe rosu ca pieton. Nu stiu de ce, dar asta este. Problema este ca observatia asta nu ma ajute cu nimic. Pentru ca nu pot sa trec pe rosu (si daca trec peste educatia si mentalitatea mea si merg pe rosu cu siguranta apare un politist si am incurcat-o, primesc amenda, lectia de invatamant, poate sunt scos din tara pentru ca am ignorat legislatia romana in vigoara - egal, oricum nu pot sa atrec).
Ieri am fost la alimentara. La casa am zis "multumesc" si angajatul s-a uitat la mine, a zambit si a raspuns: "Oh hello, where are you from?" - Habar n-am de ce m-a intrebat, dar am raspuns: "Locuiesc la bloc vis-a-vis".
Sunt dragut oameni, intr-adevar, cateodata chiar foarte dragut, numai ca faza asta cu degete nu-mi place deloc. Daca intreb cat costa imi arat tot timpul cu degete: "Patru." Cand dau bani zambesc si arat si eu degete: "Uitati, patru!"
Daca sun pe frizerul meu pentru o sesiune de frizerit zic doar: "Buna ziua, domnule Sandu!" - Asta ajunge, si el stie cu cine vorbeste. Altii nu zic: "Buna ziua"? (Apropo de frizer: Tot timpul am impresia ca ies din salon cu o freza putin ca nazi. Poate cand vede capul meu teutonic frizerul nu mai poate altfel.)
Fiecare data cand ies din apartamentul meu vechini deschid usa scurt, uit la mine si inchid iarasi.
Dar incerc tot timpul repede sa le spun: "Buna ziua!"
Cand am fost un fan mare a Adrian Copilul Minune aka Adi de Vito (atunci nu mai am fost fan, doar la inceput, primul album cu Costi Ionita. De fapt, cu el am invata primele fraze pe romaneste: "Da le doamna la dusmani, da le averi si da le bani" - Sau: "Dusmani imi poarte pica, ca n-au valoarea mea") tot nu era bine. Colegii mei au avut impresia ca sunt un ciudat ratat si o vreme au fost convins ca eu am facut grafiti asta jos la facultate cu "Adi". Jur ca nu l-am facut!
Acum cu Wagner si Brahms si Modern Talking (nu, asta e exclus, mai rau ca jean de la craiova!) implinesc sarcina mea de comportament ca neamtu neamtului.
Oricum nu exista nicio scapare.
Saptamana trecuta am fost la un restaurant bavarez (in Bucuresti) - pentru prima data in viata mea! Fac progrese. Jawoll!
De exemplu: M-am uitat la o parodia despre Hitler pe youtube (facut de Harald Schmidt) si am auzit vechini pe scari. Imediat am oprit sunetul.
Daca am o intalnire si ajung in timp, e clar: Sunt neamt. Dar daca vin putin prea tarziu: Bai, ti-ai adaptat deja!
Este adevarat, eu stau singur pe rosu la semaforul - si singur sunt calcat de o masina trecand pe verde. Chiar am observat ca sansele de a supravietui sunt mai mare cand treci pe rosu ca pieton. Nu stiu de ce, dar asta este. Problema este ca observatia asta nu ma ajute cu nimic. Pentru ca nu pot sa trec pe rosu (si daca trec peste educatia si mentalitatea mea si merg pe rosu cu siguranta apare un politist si am incurcat-o, primesc amenda, lectia de invatamant, poate sunt scos din tara pentru ca am ignorat legislatia romana in vigoara - egal, oricum nu pot sa atrec).
Ieri am fost la alimentara. La casa am zis "multumesc" si angajatul s-a uitat la mine, a zambit si a raspuns: "Oh hello, where are you from?" - Habar n-am de ce m-a intrebat, dar am raspuns: "Locuiesc la bloc vis-a-vis".
Sunt dragut oameni, intr-adevar, cateodata chiar foarte dragut, numai ca faza asta cu degete nu-mi place deloc. Daca intreb cat costa imi arat tot timpul cu degete: "Patru." Cand dau bani zambesc si arat si eu degete: "Uitati, patru!"
Daca sun pe frizerul meu pentru o sesiune de frizerit zic doar: "Buna ziua, domnule Sandu!" - Asta ajunge, si el stie cu cine vorbeste. Altii nu zic: "Buna ziua"? (Apropo de frizer: Tot timpul am impresia ca ies din salon cu o freza putin ca nazi. Poate cand vede capul meu teutonic frizerul nu mai poate altfel.)
Fiecare data cand ies din apartamentul meu vechini deschid usa scurt, uit la mine si inchid iarasi.
Dar incerc tot timpul repede sa le spun: "Buna ziua!"
Cand am fost un fan mare a Adrian Copilul Minune aka Adi de Vito (atunci nu mai am fost fan, doar la inceput, primul album cu Costi Ionita. De fapt, cu el am invata primele fraze pe romaneste: "Da le doamna la dusmani, da le averi si da le bani" - Sau: "Dusmani imi poarte pica, ca n-au valoarea mea") tot nu era bine. Colegii mei au avut impresia ca sunt un ciudat ratat si o vreme au fost convins ca eu am facut grafiti asta jos la facultate cu "Adi". Jur ca nu l-am facut!
Acum cu Wagner si Brahms si Modern Talking (nu, asta e exclus, mai rau ca jean de la craiova!) implinesc sarcina mea de comportament ca neamtu neamtului.
Oricum nu exista nicio scapare.
Saptamana trecuta am fost la un restaurant bavarez (in Bucuresti) - pentru prima data in viata mea! Fac progrese. Jawoll!
Donnerstag, 31. Mai 2007
Gashka mea (creste)
Saptamana trecuta am devenit nostalgic. M-am gandit la ani de liceu si la profesorul meu de germana.
Motivul a fost urmatorul: Am stat de vorba la telefon cu cineva important de la minister. Ascultand - pentru ca asta faci cand vorbesti cu cineva important de la minister, chiar daca ai sunat tu -
am observat ca la mine in sufrageria pe podea sa afla un animal urias pe spate si misca picioare. Am luat o sticla goala de plastic si l-am dat cateva lovituri tare peste cap. Antenele au mai tremurat putin si pana la urma nu mai era nimic decat o posirca galbena cu antene.
Am facut chiar zgomot cu sticla asta pe podeaua mea de parchet dar omul important de la minister nu a observat nimic.
Dupa telefonat mi-sa facut rau de tot. Picioarele mele au tremurat si parul meu pe spate si pe brate a fost ridicat. In acelasi timp m-am gandit: "Kafka!"
Poate ca a putut si sa vorbeasca.
Cateva zile dupa evenimentul asta am ajuns seara acasa si afara la intrarea in bloc am vazut sute de monstrii ca musafirul meu. M-am urcat si am inchis repede toate geamurile. Poate ca vin si urcand pe fatada la mine in apartamentul pe etajul cinci. Cine stie?
Aseara am ajuns iarasi mai tarziu acasa si un tovaras mai dezvoltat a ramas pe scara. Nu a fost deranjat de lumina rosie de la aparat de foto, si blitul chiar l-a placut. Antenele mi-a dat seama.
Sper numai ca nu a inteles sedinta noastra mica de pozat ca o invitatia la un ceai.
Si un lucru este clar: Habar nu are deloc despre epilarea moderna, Gregor Samsa asta!
Motivul a fost urmatorul: Am stat de vorba la telefon cu cineva important de la minister. Ascultand - pentru ca asta faci cand vorbesti cu cineva important de la minister, chiar daca ai sunat tu -
am observat ca la mine in sufrageria pe podea sa afla un animal urias pe spate si misca picioare. Am luat o sticla goala de plastic si l-am dat cateva lovituri tare peste cap. Antenele au mai tremurat putin si pana la urma nu mai era nimic decat o posirca galbena cu antene.
Am facut chiar zgomot cu sticla asta pe podeaua mea de parchet dar omul important de la minister nu a observat nimic.
Dupa telefonat mi-sa facut rau de tot. Picioarele mele au tremurat si parul meu pe spate si pe brate a fost ridicat. In acelasi timp m-am gandit: "Kafka!"
Poate ca a putut si sa vorbeasca.
Cateva zile dupa evenimentul asta am ajuns seara acasa si afara la intrarea in bloc am vazut sute de monstrii ca musafirul meu. M-am urcat si am inchis repede toate geamurile. Poate ca vin si urcand pe fatada la mine in apartamentul pe etajul cinci. Cine stie?
Aseara am ajuns iarasi mai tarziu acasa si un tovaras mai dezvoltat a ramas pe scara. Nu a fost deranjat de lumina rosie de la aparat de foto, si blitul chiar l-a placut. Antenele mi-a dat seama.
Sper numai ca nu a inteles sedinta noastra mica de pozat ca o invitatia la un ceai.
Si un lucru este clar: Habar nu are deloc despre epilarea moderna, Gregor Samsa asta!
Dienstag, 15. Mai 2007
Nemtii, afara din strainatate!
Exista situatii care te fac rasist. Si incepi sa scrii titluri ca asta. Sper ca nu primesc vizite ciudate de acum inainte.
Dar am si dreptate.
Dupa ce am cautat mult – bine, chiar nu am cautat deloc, dar detalii nu conteaza daca rezultat este unu reusit – weekend-ul trecut am gasit un restaurant, unde langa mancarea autohtone au si feluri mai neobisnuite: Bratwurst, Kaiserschmarrn, Knodel si Spatzle (de fapt Knödel si Spätzle dar nu au gasit litere pe calculator).
Chiar daca nu sunt din zona aia Spatzle asta mi a placut extraordinar de mult. De fapt foarte mult.
A ziua doua am invitat domnisoara mea exact acolo, pentru ca nu cunoasta mancarea asta.
Acelasi masa ca in ziua inainte, acelas ospatar simpatic, soare era la fel si probabil chiar si meniu. Am comandat: „La fel ca ieri.“ Ospatarul meu de incredere a ridicat mainile si a zis: „Imi cer scuze dar nu mai avem Spatzle deloc.“
Pe ochiul meu interior s-a creat o viziune groaznica (scena reprodusa):
Ce puteam facem? Domnisoara mea de inima a comandat Knödel (adica Knodel) si eu am mancat ceva carnicios cu cartofi.
Cand a mai venit ospatar le-am intrebat de Spätzle si el m-a explicat: Asearea la ora patru (dimineata) a venit un grup de 35 de oameni – nemti, cum am aflat-, si au mancat toate rezervele de Spätzle. In jurul orei 6 au devenit nervosi cand au aflat ca nu mai sunt Spätzle in casa. Probabil nu mai a fost nicio fidea svabeasca in intregul oras.
De ce fac nemtii exporturi de mancarea lor in lume si dupa aceea calatoresc in strainatate si mananc asta insisi?
Azi m-am linistit putin. Sunt fericit pentru ca am observat ca germani nu au mancat chiar toate alimentele nemteste.
In eigener Sache
Hier geht es ab jetzt nur noch ausländisch weiter, englisch und/oder rumänisch. Wer weiter auf deutsch lesen will, der sollte das hier tun: http://ambulito.twoday.net
De acum acest blog este unul strain. Adica: Incerc sa scriu doar in engleza sau in romana mea pidgina (exista expresia asta? nu, nu cred ca exista). In germana este acolo: http://ambulito.twoday.net
From now on this blog will be a foreign one (in linguistic terms). I will go on writing either in english or in romanian. German writing can be found under http://ambulito.twoday.net
Sounds like fun!
Suna haioasa!!
Klingt nach Arbeit!!!
De acum acest blog este unul strain. Adica: Incerc sa scriu doar in engleza sau in romana mea pidgina (exista expresia asta? nu, nu cred ca exista). In germana este acolo: http://ambulito.twoday.net
From now on this blog will be a foreign one (in linguistic terms). I will go on writing either in english or in romanian. German writing can be found under http://ambulito.twoday.net
Sounds like fun!
Suna haioasa!!
Klingt nach Arbeit!!!
Donnerstag, 10. Mai 2007
Der Geschmack der Heimat
Tja, "wo ist zu Hause, Mama?" hat doch schon Johnny Cash (ride on) mal richtig gefragt. Hoffentlich ist er jetzt dort angekommen.
Wenn man lange Zeit in einem anderen Land gelebt hat und dann in diesem anderen Land den Ort wechselt, dann ist auf Heimat oder Zuhause ganz woanders als vorher.
Mir ist das gestern aufgefallen. Nach einem richtig anstrengenden und schweißtreibenden Termin kam ich in meinem Vorstadtghetto wieder an, kaufte mir am Kiosk eine Zeitung und wurde auf die Eistruhe neben dem Schalter aufmerksam. Weil es warm und sonnig und schön war, hab' ich mir ein Eis gekauft. Das Löffelchen wollte ich erst nicht, doch als ich ging, sah ich auf der anderen Straßenseite eine kleine Bank neben dem Schalterhäuschen für Busfahrkarten. Ich bat also den Verkäufer doch um den Löffel, den er mir vorher angeboten hatte und überquerte die Straße. So saß ich dann dort, freute mich über meine Entscheidung - die Woche war ich schließlich tagelang nicht aus dem Haus gegangen - und aß mein Aprikosen-Vanille-Eis aus dem Becher. War lecker!
Und während ich so das Eis aß, fiel mein Blick auf den Löffel in meiner Hand und ich verspürte auf einmal übergroßes Heimweh. Gottseidank ist bald Wochenende und alles, was dazu gehört!
Wenn man lange Zeit in einem anderen Land gelebt hat und dann in diesem anderen Land den Ort wechselt, dann ist auf Heimat oder Zuhause ganz woanders als vorher.
Mir ist das gestern aufgefallen. Nach einem richtig anstrengenden und schweißtreibenden Termin kam ich in meinem Vorstadtghetto wieder an, kaufte mir am Kiosk eine Zeitung und wurde auf die Eistruhe neben dem Schalter aufmerksam. Weil es warm und sonnig und schön war, hab' ich mir ein Eis gekauft. Das Löffelchen wollte ich erst nicht, doch als ich ging, sah ich auf der anderen Straßenseite eine kleine Bank neben dem Schalterhäuschen für Busfahrkarten. Ich bat also den Verkäufer doch um den Löffel, den er mir vorher angeboten hatte und überquerte die Straße. So saß ich dann dort, freute mich über meine Entscheidung - die Woche war ich schließlich tagelang nicht aus dem Haus gegangen - und aß mein Aprikosen-Vanille-Eis aus dem Becher. War lecker!
Und während ich so das Eis aß, fiel mein Blick auf den Löffel in meiner Hand und ich verspürte auf einmal übergroßes Heimweh. Gottseidank ist bald Wochenende und alles, was dazu gehört!
Gust de acasa
Daca esti departe de tara unde ti-ai nascut si daca ai stat destul de mult in acelasi loc intr-o alta tara, locul asta devine acasa pentru tine. Amintesc vremurile cand m-am dus destul de des in tara mea natala si fiecare data cand am fost acolo nu mai am vrut sa ma intorc aici. Dar a fost la fel cand m-am pregatit aici ca sa plec acolo. Nu stiu, n-am vrut sa schimb locurile cumva.
Acum m-am mutat de un loc la altu la tara mea adoptiva. Si ce sa-ntamplat? Observ acum ca acasa nu mai este acolo in tara mea natale ci orasul unde am stat cateva ani aici in tara.
Am simtit ceva de mai mult timp.
Ieri am primit dovada ca am dreptate.
Dupa o intalnire destul de complexa si transpiratoare (daca exista expresia, dar stiti despre ce vorbesc!) - a fost si cald, foarte cald - am ajuns in mahalaua mea si m-am dus la un chiosc. Am cumparat un ziar si o inghetata. Initial am vrut sa mananc inghetata acasa si am refuzat sa-m iau si o lingurita. Dar a fost frumos afara si oricum am stat zile in sir in apartamentul meu si am gasit o banca viz-a-viz de chiosc. M-am intors si am cerut lingurita asta de plastic.
Am traversat frumos strada si m-am asezat cu inghetata in mana. A fost ceva cu caise si vanille, foarte gustos. Si, mancand inghetata si savurind viata de asezator pe banca m-am uitat la inghetata si la lingurita in mana.
Si iata, mi-sa crescut un dor de acasa ingrozitor. Ma bucur ca sa apropie weekend-ul si tot ceea ce inseamna!
Acum m-am mutat de un loc la altu la tara mea adoptiva. Si ce sa-ntamplat? Observ acum ca acasa nu mai este acolo in tara mea natale ci orasul unde am stat cateva ani aici in tara.
Am simtit ceva de mai mult timp.
Ieri am primit dovada ca am dreptate.
Dupa o intalnire destul de complexa si transpiratoare (daca exista expresia, dar stiti despre ce vorbesc!) - a fost si cald, foarte cald - am ajuns in mahalaua mea si m-am dus la un chiosc. Am cumparat un ziar si o inghetata. Initial am vrut sa mananc inghetata acasa si am refuzat sa-m iau si o lingurita. Dar a fost frumos afara si oricum am stat zile in sir in apartamentul meu si am gasit o banca viz-a-viz de chiosc. M-am intors si am cerut lingurita asta de plastic.
Am traversat frumos strada si m-am asezat cu inghetata in mana. A fost ceva cu caise si vanille, foarte gustos. Si, mancand inghetata si savurind viata de asezator pe banca m-am uitat la inghetata si la lingurita in mana.
Si iata, mi-sa crescut un dor de acasa ingrozitor. Ma bucur ca sa apropie weekend-ul si tot ceea ce inseamna!
Abonnieren
Posts (Atom)