Freitag, 1. Juni 2007

Ioane, neamtu asculte iarasi Wagner!

Poate ca a fost si 2raumwohnung, nu mai stiu exact. Dar in momentul asta am observat ca nu poti sa scapi de trecutul tau. Nu conteaza cum te comporti, ce faci, ramai cea ce esti.

De exemplu: M-am uitat la o parodia despre Hitler pe youtube (facut de Harald Schmidt) si am auzit vechini pe scari. Imediat am oprit sunetul.
Daca am o intalnire si ajung in timp, e clar: Sunt neamt. Dar daca vin putin prea tarziu: Bai, ti-ai adaptat deja!

Este adevarat, eu stau singur pe rosu la semaforul - si singur sunt calcat de o masina trecand pe verde. Chiar am observat ca sansele de a supravietui sunt mai mare cand treci pe rosu ca pieton. Nu stiu de ce, dar asta este. Problema este ca observatia asta nu ma ajute cu nimic. Pentru ca nu pot sa trec pe rosu (si daca trec peste educatia si mentalitatea mea si merg pe rosu cu siguranta apare un politist si am incurcat-o, primesc amenda, lectia de invatamant, poate sunt scos din tara pentru ca am ignorat legislatia romana in vigoara - egal, oricum nu pot sa atrec).

Ieri am fost la alimentara. La casa am zis "multumesc" si angajatul s-a uitat la mine, a zambit si a raspuns: "Oh hello, where are you from?" - Habar n-am de ce m-a intrebat, dar am raspuns: "Locuiesc la bloc vis-a-vis".

Sunt dragut oameni, intr-adevar, cateodata chiar foarte dragut, numai ca faza asta cu degete nu-mi place deloc. Daca intreb cat costa imi arat tot timpul cu degete: "Patru." Cand dau bani zambesc si arat si eu degete: "Uitati, patru!"

Daca sun pe frizerul meu pentru o sesiune de frizerit zic doar: "Buna ziua, domnule Sandu!" - Asta ajunge, si el stie cu cine vorbeste. Altii nu zic: "Buna ziua"? (Apropo de frizer: Tot timpul am impresia ca ies din salon cu o freza putin ca nazi. Poate cand vede capul meu teutonic frizerul nu mai poate altfel.)

Fiecare data cand ies din apartamentul meu vechini deschid usa scurt, uit la mine si inchid iarasi.
Dar incerc tot timpul repede sa le spun: "Buna ziua!"

Cand am fost un fan mare a Adrian Copilul Minune aka Adi de Vito (atunci nu mai am fost fan, doar la inceput, primul album cu Costi Ionita. De fapt, cu el am invata primele fraze pe romaneste: "Da le doamna la dusmani, da le averi si da le bani" - Sau: "Dusmani imi poarte pica, ca n-au valoarea mea") tot nu era bine. Colegii mei au avut impresia ca sunt un ciudat ratat si o vreme au fost convins ca eu am facut grafiti asta jos la facultate cu "Adi". Jur ca nu l-am facut!
Acum cu Wagner si Brahms si Modern Talking (nu, asta e exclus, mai rau ca jean de la craiova!) implinesc sarcina mea de comportament ca neamtu neamtului.
Oricum nu exista nicio scapare.

Saptamana trecuta am fost la un restaurant bavarez (in Bucuresti) - pentru prima data in viata mea! Fac progrese. Jawoll!